O desfăşurare inversă,fără subiect...

De fapt, de cînd m-am trezit, îmi arunc oră de oră praf în ochi cu fel de fel de argumente, cu teorii sufletești foarte personale și prea subtile...Și ajung la concluzia că nu trebuie să mă las amăgită de iluzii : iluziile cheamă iluzii și apoi se distrug unele pe altele...

Dar totuși tînjesc după experiențe descifrabile și după o mitologie mai limpede decît cea pe care o am...pentru că mă plictisește imperfecțiunea unei lumi în care puțini sunt aceia care reușesc să schimbe ceva prin dragoste și tărăgăneală...

Ziua aceasta, care parcă nu se mai închide, pare o țeapă intrată sub unghie...pare ceva ce a pătruns în carne și provoacă durere...Și încă încerc să aflu de ce reușesc să mă rănesc așa ușor....pentru că simt deja că iluziile se prăbușesc... :(