4

Și totul este trecător...

duminică, 14 decembrie 2008
Am făcut zilele trecute rost de un film pe care eram curioasă să il văd de ceva vreme...dar nu am avut niciodată răbdare...pînă azi-noapte...
...un film de dragoste pur și simplu uimitor, frumos, o poveste extraordinară care te face să trăiești alături de personaj fiecare clipă, este pur și simplu impresionant, cel mai bun film de dragoste văzut pînă acum, părerea mea, are de toate, atîtea combinații, atîtea posibilități, multă dragoste, pasiune, minciuni, lacrimi, schimbări, acțiunea este redată ba de la coadă la cap, ba de la cap la coadă...un film care are un ritm foarte rapid, o poveste de dragoste cu multe fațede și un deznodămînt perfect. Distribuție extraordinară, interpretarea personajelor este cu multă dăruire și caractere puternice...
Un film romantic care sa te tina intr-un suspans si apoi sa te "plesneasca" cu o intorsatura neasteptata? Mai rar asa ceva...
Nu trebuie să-l ratați, un film de nota 10.Îl recomand cu dragă inimă!...

Scurta descriere:

Josh Hartnett este Matthew, un tanar atragator care are o slujba extraordinara si o prietena minunata. Dar chiar inainte de a urca in avion pentru a semna primul sau contract important, trecutul revine si il bantuie. Matthew da intamplator peste prietenul sau Luke (Matthew Lillard) si brusc isi aminteste de Lisa (Diane Kruger), o dansatoare frumoasa cu care s-a intalnit akm cativa ani si care a disparut a doua zi dupa ce a rugat-o sa se mute cu el. Pe masura ce povestea se complica, adevarul iese la iveala treptat.

Beneficiind de o coloana sonora exceptionala apartinand unor formatii celebre ( Coldplay, Mazzy Star, Broken Social Scene). WICKER PARK are o distributie incantatoare de actori tineri.
  • Titlu: Wicker Park - Carari intortocheate
  • Producator: Metro-Goldwyn-Mayer (MGM)
1

O desfăşurare inversă,fără subiect...

sâmbătă, 13 decembrie 2008

De fapt, de cînd m-am trezit, îmi arunc oră de oră praf în ochi cu fel de fel de argumente, cu teorii sufletești foarte personale și prea subtile...Și ajung la concluzia că nu trebuie să mă las amăgită de iluzii : iluziile cheamă iluzii și apoi se distrug unele pe altele...

Dar totuși tînjesc după experiențe descifrabile și după o mitologie mai limpede decît cea pe care o am...pentru că mă plictisește imperfecțiunea unei lumi în care puțini sunt aceia care reușesc să schimbe ceva prin dragoste și tărăgăneală...

Ziua aceasta, care parcă nu se mai închide, pare o țeapă intrată sub unghie...pare ceva ce a pătruns în carne și provoacă durere...Și încă încerc să aflu de ce reușesc să mă rănesc așa ușor....pentru că simt deja că iluziile se prăbușesc... :(