cUrCuBeU

Intr-o zi am sa imi deschid aripile, si am sa mi le tai. Si cu sangele ce va curge din mine, iti voi manji chipul, si tu nu vei schita niciun gest, nicio expresie. Si atunci ma vei lua de mana, si ma vei azvarli de pamantul fierbinte ca pe o camasa pe care vrei sa o usuci. Eu nu am sa mor. Si chiar si atunci, cand voi fi lipita de pamant si plina de rosu, te vei apleca spre mine si ma vei mirosi pe piept. Imi vei sfasia buzele cu dintii tai ascutiti si albi, si eu iti voi zambi asa, insangerata si distrata.

Deasupra noastra zboara copii, cu aripi negre si ochii albi. Dar nu sunt ai nostri. Ai nostri nu stiu sa zboare inca. Nu stiu nici sa respire. Nu stiu nici macar ca vor exista vreodata...

Mai e putin si cerul incepe sa prinda culoare.